Textul Convenției de la Haga privind Apostila (traducere)
Aceasta este convenția adoptată în 1961, care elimină cerința de legalizare a documentelor oficiale străine pentru țările membre ale Convenției.
Lista țărilor membre ale Convenției de la Haga este în continuă creștere, include țări de pe diferite continente ale planetei și, la 20 iunie 2022, număra 165 de țări. La Convenția de la Haga au aderat țări din întreaga Europă – atât din vest, cât și din est.
Apostila a fost introdusă în țările care au semnat Convenția privind Apostila din 1961 la date diferite. La fiecare 3-4 ani, 2-3 țări aderă la convenție.
Ultima țară care a aderat la Convenție este Pakistanul (la 1 iulie 2022).
În conformitate cu Convenția de la Haga, apostila determină gradul de încredere relativă între două țări cu privire la autenticitatea și exactitatea documentelor traduse.
Trebuie menționat că se lucrează constant la îmbunătățirea procedurii Apostilei, a transparenței acesteia și la informarea populației țărilor membre ale convenției.
În special, ultima reuniune a Comisiei Speciale pentru aplicarea practică a Apostilei a avut loc în perioada 5-8 octombrie 2021. Una dintre întrebările examinate de comisie a fost formatul apostilelor multilingve.
Textul convenției privind Apostila
CONVENȚIA PRIVIND ELIMINAREA CERINȚEI DE LEGALIZARE A DOCUMENTELOR PUBLICE STRĂINE
(Încheiată la 5 octombrie 1961)
Statele semnatare ale prezentei Convenții, dorind să elimine cerința de legalizare diplomatică sau consulară a documentelor oficiale străine,
Au hotărât să încheie în acest scop o Convenție și au convenit asupra următoarelor dispoziții:
Articolul 1
Prezenta Convenție se aplică documentelor oficiale care au fost întocmite pe teritoriul unui Stat Contractant și urmează a fi prezentate pe teritoriul altui Stat Contractant.
În sensul prezentei Convenții, sunt considerate documente oficiale:
a) documentele emanând de la un organ sau un funcționar legat de instanțele sau tribunalele statului, inclusiv cele emanând de la procuror, grefier sau executor judecătoresc;
b) documentele administrative;
c) documentele notariale;d) certificate oficiale care se aplică pe documentele semnate de persoane în calitatea lor personală, cum ar fi certificatele oficiale de înregistrare a documentului sau de constatare a existenței acestuia la o anumită dată, precum și atestările oficiale și notariale ale semnăturilor.
Cu toate acestea, prezenta Convenție nu se aplică:
a) documentelor întocmite de agenți diplomatici sau consulari;
b) actelor de dispoziție referitoare direct la operațiuni comerciale sau vamale.
Articolul 2
Fiecare Stat Contractant scutește de legalizare documentele cărora li se aplică prezenta Convenție și care urmează să fie prezentate pe teritoriul său. În sensul prezentei Convenții, prin legalizare se înțelege numai formalitatea prin care agenții diplomatici sau consulari ai țării în care trebuie prezentat documentul atestă autenticitatea semnăturii, calitatea în care a acționat persoana care a semnat documentul și, după caz, denumirea sigiliului sau ștampilei cu care este întărit.
Articolul 3
Singura formalitate care poate fi cerută pentru atestarea autenticității semnăturii, a calității în care a acționat persoana care a semnat documentul și, după caz, a autenticității sigiliului sau ștampilei aplicate pe semnătură, este adăugarea certificatului descris la articolul 4, eliberat de autoritatea competentă a statului de unde emană documentul.
Cu toate acestea, respectarea formalităților menționate în paragraful anterior nu poate fi cerută dacă, fie legile, regulamentele sau practica în vigoare în statul în care a fost eliberat documentul, fie un acord între două sau mai multe State Contractante le-au abolit sau simplificat, fie scutesc documentul în sine de legalizare.
Articolul 4
Certificatul menționat în primul paragraf al articolului 3 se aplică pe documentul însuși sau pe o „alunecă” (allonge); acesta se întocmește în forma modelului anexat la prezenta Convenție.
Cu toate acestea, el poate fi redactat în limba oficială a autorității care îl emite. Termenii standard care apar în el pot fi, de asemenea, într-o altă limbă. Titlul „Apostilă (Convenția din 5 octombrie 1961)” trebuie să fie în limba franceză.
Articolul 5
Certificatul se eliberează la cererea persoanei care a semnat documentul sau a oricărui deținător al acestuia.La certificat, atunci când este completat corect, atestă autenticitatea semnăturii, calitatea în care a acționat persoana care a semnat documentul și, după caz, autenticitatea sigiliului sau ștampilei aplicate pe document.
Semnătura, sigiliul și ștampila de pe certificat sunt scutite de orice altă certificare.
Articolul 6
Fiecare Stat Contractant desemnează, în conformitate cu competența sa oficială, autoritățile abilitate să elibereze certificatul menționat la primul paragraf al articolului 3.
Acesta notifică această desemnare Ministerului Afacerilor Externe al Țărilor de Jos în momentul depunerii instrumentului său de ratificare sau de aderare ori al declarației sale de prelungire. De asemenea, notifică orice modificare privind autoritățile desemnate.
Articolul 7
Fiecare dintre autoritățile desemnate în conformitate cu Articolul 6 trebuie să țină un registru sau o fișieră în care să înregistreze certificatele eliberate, indicând:
a) numărul și data certificatului,
b) numele persoanei care a semnat documentul public și calitatea în care a acționat, iar în cazul documentelor nesemnate – denumirea autorității care a aplicat sigiliul sau ștampila.
La cererea persoanei interesate, autoritatea care a eliberat certificatul verifică concordanța informațiilor din certificat cu datele din registru sau fișieră.
Articolul 8
Dacă un tratat, o convenție sau un acord între două sau mai multe State Contractante conține dispoziții care condiționează îndeplinirea anumitor formalități pentru autentificarea semnăturii, sigiliului sau ștampilei, prezenta Convenție prevalează asupra acestor dispoziții numai în cazul în care respectivele formalități sunt mai stricte decât formalitățile menționate la Articolele 3 și 4.
Articolul 9
Fiecare Stat Contractant ia măsurile necesare pentru a preveni efectuarea legalizării de către agenții săi diplomatici sau consulari în cazurile în care prezenta Convenție prevede excepții.
Articolul 10
Prezenta Convenție este deschisă spre semnare statelor reprezentate la cea de-a noua sesiune a Conferinței de la Haga de drept internațional privat, precum și Islandei, Irlandei, Liechtensteinului și Turciei. Ea este supusă ratificării, iar instrumentele de ratificare se depun spre păstrare la Ministerul Afacerilor Externe al Țărilor de Jos.
Articolul 11Prezenta Convenție intră în vigoare în a șaizecea zi după depunerea spre păstrare a celei de-a treia instrumente de ratificare, menționate în al doilea paragraf al articolului 10.
Convenția intră în vigoare pentru fiecare stat semnatar care o ratifică ulterior, în a șaizecea zi după depunerea spre păstrare a instrumentului său de ratificare.
Articolul 12
Orice stat nemenționat la articolul 10 poate adera la prezenta Convenție după intrarea sa în vigoare în conformitate cu primul paragraf al articolului 11. Instrumentul de aderare se depune spre păstrare la Ministerul Afacerilor Externe al Țărilor de Jos.
O astfel de aderare produce efecte numai în relațiile dintre statul aderent și acele state contractante care nu au formulat obiecții împotriva aderării sale în termen de șase luni de la primirea notificării menționate la litera d) a articolului 15. Orice obiecție de acest fel trebuie comunicată Ministerului Afacerilor Externe al Țărilor de Jos.
Convenția intră în vigoare în relațiile dintre statul aderent și statele care nu au formulat obiecții împotriva aderării sale, în a șaizecea zi după expirarea perioadei de șase luni menționate în paragraful anterior.
Articolul 13
Orice stat poate, în momentul semnării, ratificării sau aderării, să declare că prezenta Convenție se extinde asupra tuturor teritoriilor pentru ale căror relații internaționale este responsabil, sau asupra unuia sau mai multora dintre acestea. O astfel de declarație intră în vigoare la data intrării în vigoare a Convenției pentru statul respectiv.
În orice moment ulterior, astfel de extinderi trebuie notificate Ministerului Afacerilor Externe al Țărilor de Jos.
Atunci când o declarație de extindere este făcută de un stat care a semnat și ratificat Convenția, aceasta intră în vigoare pentru teritoriile respective în conformitate cu articolul 11. Atunci când o declarație de extindere este făcută de un stat aderent, Convenția intră în vigoare pentru teritoriile respective în conformitate cu articolul 12.
Articolul 14
Prezenta Convenție rămâne în vigoare pentru o perioadă de cinci ani de la data intrării sale în vigoare în conformitate cu primul paragraf al articolului 11, chiar și pentru statele care au ratificat-o sau au aderat la ea ulterior.Dacă nu a avut loc denunțarea, Convenția se prelungește tacit la fiecare cinci ani.
Orice denunțare trebuie comunicată Ministerului Afacerilor Externe al Țărilor de Jos cu cel puțin șase luni înainte de expirarea perioadei de cinci ani.
Aceasta poate fi limitată la anumite teritorii cărora li se aplică Convenția.
Denunțarea va produce efecte numai în privința statului care a notificat-o. Convenția rămâne în vigoare pentru celelalte State Contractante.
Articolul 15
Ministerul Afacerilor Externe al Țărilor de Jos notifică statelor menționate la articolul 10 și statelor care au aderat în conformitate cu articolul 12 următoarele:
a) notificările menționate la al doilea paragraf al articolului 6;
b) semnăturile și ratificările menționate la articolul 10;
c) data intrării în vigoare a prezentei Convenții în conformitate cu primul paragraf al articolului 11;
d) aderările și obiecțiile menționate la articolul 12, precum și data la care aceste aderări intră în vigoare;
e) extinderile menționate la articolul 13 și data intrării lor în vigoare;
f) denunțările menționate la al treilea paragraf al articolului 14.
Drept care subsemnații, autorizați în mod corespunzător în acest scop, au semnat prezenta Convenție.
Încheiată la Haga la 5 octombrie 1961, în limbile franceză și engleză, textul francez prevalând în caz de divergențe între cele două texte, într-un singur exemplar, care va fi păstrat în arhivele guvernului Țărilor de Jos, iar o copie certificată va fi transmisă pe cale diplomatică fiecăruia dintre statele reprezentate la cea de-a noua sesiune a Conferinței de la Haga de Drept Internațional Privat, precum și Islandei, Irlandei, Liechtensteinului și Turciei.