Ce este o procură?
Procura este acordul unei persoane de a efectua anumite acțiuni prin intermediul altei persoane. Persoana care împuternicește o altă persoană se numește - mandant. Persoana care este împuternicită se numește - mandatar sau persoană împuternicită. Ambele persoane trebuie să fie majore și capabile, precum și să dețină un act de identitate valabil (pașaport, carte de identitate).
În ce scop se fac procurile?
Procurile se fac în diverse scopuri. De regulă, aceasta este legată de dispunerea sau gestionarea fondurilor bănești sau a bunurilor de valoare, precum și de accesul la informații personale și prelucrarea datelor cu caracter personal (documente / acte / certificate / adeverințe / extrase – de la autoritățile publice: depunerea, obținerea, corectarea, reînregistrarea).
Cum se întocmește o procură?
Procura, în majoritatea cazurilor, se întocmește în formă scrisă în prezența unei persoane autorizate să confirme identitatea mandantului și voința acestuia, exprimată în procură.
De regulă, procura este semnată atât de mandant, cât și de o persoană oficială sau autorizată. De exemplu, un notar sau un consul. De asemenea, aceasta poate fi un funcționar autorizat al organului administrației publice locale. De exemplu, o astfel de practică este larg răspândită în Portugalia.
Procura trebuie să conțină: semnătura mandantului cu indicarea datelor sale, acțiunile transmise în numele său mandatarului, datele pașapoartelor sau cărților de identitate ale acestora, data, semnătura de autentificare a funcționarului sau notarului, consulului, precum și ștampila corespunzătoare.
Procura, în majoritatea țărilor lumii, se întocmește pe hârtie de format A4 cu text tipărit. În unele țări se utilizează hârtie securizată, de exemplu, în Ucraina. În altele – hârtie simplă, de exemplu, în Moldova.
Ce este o procură notarială?
Procura notarială este o formă de procură căreia i se aplică anumite reguli și legislația țării în care activează notarul. Toți notarii respectă legea, prin urmare în diferite țări pot exista cerințe diferite. În unele țări aceste cerințe sunt mai stricte (de exemplu, se cere furnizarea copiilor pașapoartelor împuterniciților și a datelor lor complete, iar procura trebuie să fie în limba țării notarului – Rusia), în altele – mult mai permisive (este suficient să se furnizeze numărul personal/individual al împuternicitului fără documente justificative, iar procura poate fi în orice limbă, notarul confirmând doar semnătura mandantului pe aceasta).
Notarul indică în mod obligatoriu datele mandantului din pașaportul sau actul său de identitate. Procura notarială se autentifică prin semnătura notarului și sigiliul acestuia. Procura trebuie să conțină data semnării și locul semnării.
În cazul unei așteptări îndelungate, este adesea mai simplu să se întocmească procura la un notar (în țările apostilei – cu Apostilă, în țările care nu fac parte din apostilă – cu legalizare, dacă această procură va fi trimisă în străinătate).
Ce este procura consulară (procura de la consulat)?
Procura consulară reprezintă împuternicirile acordate de mandant, prezentate în formă tipărită pe hârtie, cu semnătura și sigiliul funcționarului consular.
Procura se întocmește în conformitate cu cerințele țării consulatului. De obicei, este necesară o programare prealabilă. În cazul unei așteptări îndelungate, este adesea mai simplu să se întocmească procura la un notar (în țările apostilei – cu Apostilă, în țările care nu fac parte din apostilă – cu legalizare, dacă această procură va fi trimisă în străinătate).
Se întocmesc procuri în ambasade?
Ambasadele, de regulă, nu se ocupă de problemele legate de redactarea și întocmirea procurilor. Competența lor este superioară acestora. Ele reprezintă țara în relațiile oficiale cu o altă țară la un nivel înalt.
Această funcție este îndeplinită de funcționarii consulari.
Care este diferența dintre procura notarială și procura consulară?
Procura notarială poate fi prezentată atât în țară, cât și în alte țări. În țările care au semnat acorduri între ele privind circulația simplificată a documentelor, procurile notariale ale acestor țări circulă liber fără confirmări suplimentare.
Dacă țările nu au semnat un astfel de acord, atunci va fi necesar fie apostila, fie legalizarea consulară (supralegalizare sau superlegalizare). Țările care au semnat Convenția de la Haga privind apostila folosesc apostila. Dacă cel puțin una dintre țări nu a semnat Convenția de la Haga, se aplică procedura de legalizare.
Procura consulară poate fi prezentată doar în țara căreia îi aparține consulatul sau în țara cu care s-a încheiat un acord privind circulația liberă a documentelor. Cu toate acestea, în toate celelalte țări, o astfel de procură va fi inutilă. Pe procura consulară nu se poate aplica apostila sau nu poate fi legalizată la un alt consulat.
Se poate și trebuie aplicată apostila pe o procură notarială?
Așa cum s-a menționat mai sus, pe o procură notarială se poate aplica apostila. În unele țări, acest lucru este făcut chiar de notari, de exemplu, Israel. În alte țări, acest lucru este făcut de ministerul justiției.
Este necesară legalizarea consulară (superlegalizarea) pentru o procură notarială?
Înainte de a depune procura la consulat, aceasta este confirmată la minister (în unele țări – acesta este ministerul afacerilor externe, în alte cazuri – ministerul justiției, adesea la ambele ministere).
Este necesar și se poate apostila o procură consulară?
Procura consulară nu poate fi apostilată. Astfel, semnăturile angajaților consulari nu se atestă prin apostilă.
Este necesar și se poate legaliza o procură consulară?
Procura consulară nu poate fi nici legalizată. Deoarece semnăturile funcționarilor consulari nu pot fi confirmate de consulatele altor țări.